- solvatare
- sol·va·tà·rev.tr. TS chim., fis.effettuare la solvatazione\DATA: 1983.ETIMO: der. di solvato con 1-are.
Dizionario Italiano.
solvatare
Look at other dictionaries:
solvatare — SOLVATÁRE s.f. Fenomen care însoţeşte dizolvarea substanţelor într un solvent şi care constă în stabilirea unor legături între ionii sau moleculele substanţei dizolvate şi moleculele dizolvantului. – După fr. solvatation. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
solvatáre — s. f., g. d. art. solvatärii; pl. solvatäri … Romanian orthography
solvata — SOLVATÁ, solvatéz, vb. I. intranz. (chim.) A produce o solvatare. – cf. s o l v a t a r e . Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 solvatá vb., ind. prez. 1 sg. solvatéz, 3 … Dicționar Român
solvatato — sol·va·tà·to p.pass., agg. 1. p.pass. → solvatare 2. agg. TS chim., fis. di ione o molecola, che ha subito la solvatazione … Dizionario italiano
dizolvare — DIZOLVÁRE, dizolvări, s.f. Acţiunea de a (se) dizolva şi rezultatul ei. – v. dizolva. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DIZOLVÁRE s. 1. solvire, topire, topit. (dizolvare zahărului în apă.) 2. v. solvatare. 3. desfiinţare.… … Dicționar Român
